Institutii

Primăria

         Până în anul 1937 comuna Râu Sadului nu a avut un local de primărie propriu. Biroul primăriei a fost instalat în 2 camere ale şcolii confesionale din lemn. Timp de 73 ani (1864-1937) primăria a funcţionat în aceeaşi clădire cu şcoala, într-un spaţiu neîncăpător şi necorespunzător unei instituţii publice.

            În anul 1937, pe terenul cumpărat de la Maria Cândea, născută Veştemean, teren destinat iniţial pentru cârciuma locală, s-a construit noul local al primăriei.

Până în perioada 1926-1928, comuna era condusă de comuna Răşinari fiind sat aparţinător acesteia. Se trimiteau subvenţii de câte 200.000 lei anual pt întreţinerea locală şi plata unor servicii. După separare, s-a constituit un Consiliu Comunal  format încă din 1926.           

            Primul gospodar al satului a fost numit de conducerea comunei Răşinari în persoana lui Ioan Cândea (locuitor al comunei Râu Sadului), cu titlul de viceprimar al cătunului Râu Sadului.

            În anul 1952, sub conducerea primarului Stanciu Ion s-a introdus curentul electric în cătunul Beberani şi s-a electrificat Sfatul Popular, iar în 1953-1954 s-a introdus curentul şi în celelalte cătune, inclusiv la cele 3 şcoli.

            În 1958-1960 s-au luat măsuri pentru construirea unui Cămin Cultural, lucrare realizată cu sprijinul populaţiei şi inaugurată la 16 iulie 1961.

În anul 1976 s-a realizat captarea apei potabile din Valea Popii , printr-o conductă subterană, pentru primărie, şcoala, Cămin Cultural, cooperativă şi alte câteva gospodării individuale, alimentarea cu apă potabilă definitivându-se abia în anul 2004, când aproape toate gospodăriile au fost legate la reţeaua comună a comunei.

            În perioada 1966-1967 a fost construit dispensarul medical, din contribuţia bănească a cetăţenilor şi cu sprijinul lor efectiv.

            În perioada 2005-2006 primăria a făcut lucrări de modernizare ( interior şi exterior).

            În prezent, comuna Râu Sadului este a doua comuna ca suprafaţă administrativă a judeţului Sibiu, cu un teritoriu economic de 4167 ha din care 3217 ha păduri şi 947 ha fânaţe naturale. Păşunile naturale ocupă 556 ha.

 

Şcoala

         Primul local de şcoală din comuna Râu Sadului a fost clădit din lemn de brad în anul 1870. Aici funcţiona în fiecare an câte un singur învăţător.

În 1944, după 74 de ani, tot pe acel teren (locul unde este şi azi actuala clădire din cărămidă, cu etaj) s-a edificat o nouă şcoală confesională din lemn, acoperită cu şindrilă.

            Din fonduri proprii în anul 1936/1937 comuna Rîu Sadului a construit încă două spaţii de şcoală primară de stat: Şcoala primară de stat din cătunul Beberani şi Şcoala primară de stat din cătunul Ciupari. În cătunul Ciupari s-a înfiinţat un post de învăţător numai în anul 1936.

            Timp de 137 de ani fiii satului din toate cătunele au frecventat şcoala din cătunul Beberani, în condiţiile unui drum aproape impracticabil şi pe o distanţă între cătune de 1/3-4 km. După ce au fost finalizate construcţiile la toate cele 3 clădiri ale şcolii numărul elevilor care frecventau şcoala s-a îmbunătăţit.

 

Biserica

Timp de aproximativ 168 ani ( 1600-1768) locuitorii credincioşi ai satului ( colonie a comunei Răşinari), variind ca număr între 10-200 de persoana s-au închinat unei cruci de lemn aşezată în centrul de astăzi a comunei.

            În 1768 s-a ridicat o bisericuţă din lemn pe terenul unde a fost aşezată crucea, teren donat de Ioan Man Veştemean. Biserica a fost ridicată cu ajutorul bănesc şi cu forţa de lucru a credincioșilor satului, primindu-se şi un mic ajutor bănesc de la comuna Răşinari.

            Biserica de lemn a fost înlocuită în anul 1848 cu o nouă biserică din cărămidă, cu clopotniţa de lemn şi care serveşte şi astăzi drept lăcaş de cult locuitorilor din comună. După terminare, biserica a primit un clopot mic în valoare de 60 de coroane de la Muţiu Roman. În 1884 a fost cumpărat un clopot mai mare din donaţiile sătenilor iar în 1937, din banii biserici a fost cumpărat un al treilea clopot. În urma unui incendiu, în 1887 a fost distruse casa parohială şi actele bisericii.

            În 1883 acoperişul a fost îmbrăcat cu tabla şi in 1894 turnul bisericii a fost îmbrăcat cu tablă de pleu. Deoarece zidul era amenințat cu dărâmarea în 1930-1934 s-au construit pilaştri pentru susţinerea lui.

 

CĂMINUL CULTURAL

A fost construit în perioada 1958-1960, cu sprijinul populației locale care a ajutat la ridicarea lui. A fost inaugurat la 16 iulie 1961.

În perioada 2007-2008 s-au efectuat lucrări de modernizare, dispunând astăzi de o sală de festivități de 400 , o bucătărie utilată modern, o sală frigorifică .

La căminul cultural se organizează nunți, botezuri, parastase, diverse manifestări culturale ca serbări școlare, lansări de carte, expoziții ale elevilor, cât și ședințe publice de convocare a obștei, baluri sau seri muzicale cu prilejul sărbătorilor de iarnă sau al altor ocazii.

În decembrie 2006 a fost lansată monografia comunei, Rîu Sadului, obiceiuri pastorale, de Raluca Cioc. Au participat oficialitățile locale, oameni de cultură din Sibiu și județul Sibiu, elevii școlii, cadrele didactice și locuitori ai comunei.

 

POSTUL LOCAL DE POLIȚIE

Prima dată oficială despre postul local de poliție este anul 1950, când în urma modificărilor făcute în primărie este amintită și existența postului.

În anul 2011, postul local de poliție din comuna Rîu Sadului a fost mutat în comuna Selimbar.